Bine ai venit, visitor! [ Inregistrare | Autentificarerss

Rosii

Despre ROSII

Roşiile reprezintă una din principalele culturi din grădina de legume, datorită fructului care e un aliment foarte valoros, ce conţine însemnate cantităţi de substanţe hrănitoare. Într-un kg de roşii se găsesc cca 30-40 gr zaharuri, 20-60 gr vitamina A, 20-60 gr vitamina C, 40-50 mg calciu, 20-30 mg fier. Ce soiuri se cultivă?

  • Pentru producÅ£ii timpurii se pot folosi soiuri autohtone, ca ArgeÅŸ 400″, „ArgeÅŸ 408” sau „ArgeÅŸ 450” care sunt foarte precoce ÅŸi dau fructe la 95-105 zile de la răsărire, de asemenea se folosesc „Export” sau „Delicates”

  • Pentru culturile timpurii din solarii se pot folosi soiurile bulgăreÅŸti :MariÅ£a 15 ÅŸi MariÅ£a 25

  • Pentru culturile de vară se pot folosi soiurile: Aurora, cu fructe mari (100-200 gr) la 120-125 zile de la răsărire; de Tulcea, cu fructe mari, rotunde, cu 5 coaste specifice, produce la 130-135 zile de la răsărire; Campbell produce roÅŸii de 150-160 gr de formă rotundă turtită, foarte cărnoase, la 130-140 zile de la răsărire.

  • Alte soiuri bune sunt din grupa Heinz.

Trebuie menţionat că ameliorarea soiurilor de legume în general, şi a celor de tomate în special ,progresează rapid, aşa că probabil au apărut deja şi alte soiuri foarte valoroase pentru culturile de bună calitate.

Tomatele cer multă lumină, mai ales în răsadniţă şi solarii. Au nevoie de multă hrană, de aceea trebuie cultivate în soluri fertile, îngrăşate treptat cu îngrăşăminte naturale, mai ales.

Tomatele se cultivă mai mult prin răsad, deşi se pot cultiva cu rezultate bune şi prin semănare direct în câmp. Răsadul pentru culturile timpurii se produce în răsadniţe calde, în care se seamănă în luna februarie între 4 şi 8 gr sămânţa la 1 mp. La 2-3 săptămâni de la răsărire, când apar primele frunze adevărate, răsadul se repică la distanţa de 10/10 cm când vrem să obţinem un răsad viguros şi avem spaţiu suficient. Mai bune rezultate se obţin prin repicarea la cuiburi sau ghivece nutritive. Pentru cultura de vară, semănatul în răsadniţă se face la începutul lunii martie. Când a trecut pericolul brumelor târzii de primăvară, începând cu mijlocul lunii aprilie şi până în luna mai, răsadurile de tomate se pot planta în grădină.
Plantarea se face la 60-70 cm între rânduri pentru soiurile cu portul mai mic şi la 70-80 cm între rânduri şi 30-40 cm pe rând pentru soiurile mai mari. La plantare este bine să se pună la cuib un pumn de mraniţă care se amestecă cu pământul din cuib.
După plantare răsadul se udă cu 1-1,5 litri apă la cuib sau se irigă între rânduri.
Nu se stropesc direct plantele!

Cum se îngrijeşte cultura de tomate?

După plantare, răsadurile trebuie arăcite pentru asigurarea susţinerii. Aracii de lemn de 1-1,2 m lungime se înfig în pământ în dreptul fiecărei plante înspre nord . Sau se instalează spalieri mai groşi de lemn de 70-80 cm din 2 în 2 metri pe rând, pe care se întinde sârma la 50-60 cm înălţime.

În afara praşilelor repetate pentru spargerea crustei şi combaterea buruienilor, se mai efectuează următoarele lucrări:

  • Legatul de arac sau de spalier; lucrarea se face pe măsură ce tufele se încarcă cu rod ÅŸi devin mai grele. Legarea se face cu sfori, fâşii de cârpe sau alt material textil, imediat sub frunze, înconjurând tulpina în aÅŸa fel încât fructele să aibă loc să crească.

Legarea

Prima legare este de ţinere dreaptă a plantei atunci când este vânt puternic şi altfel s-ar culca la pământ sau s-ar rupe tulpinile lor firave.Aşa că această primă legare se face cam la o săptămână -două după ce se planteză în grădină.Se ia un fir de rafie  mai lung un pic de-un cot(de la vârful degetelor până la cot) ,se introduce firul pe sub o frunză groasă,cam a treia de jos în sus şi se leagă o singură dată, dar fără să se strângă pe tulpina plantei, ba dimpotrivă, să fie planta liberă să se îngroaşe fără să o deranjeze legătura.Apoi se dă de două ori pe după arac şi a doua oară se strânge tare şi se face nod sau fundă(că acest fir se va refolosi mai târziu, legătura fiind importantă doar până creşte planta.

 

Desigur că de la ploaie firul se întinde ,iar planta se îngroşă , aşa că nu se prea vede că este larg legată şi tulpina se îngroşă. Acest fir se dezlegă chiar la a treia legare şi se refoloseşte ,nu din economie, neapărat, ci că nu mai are importanţă pentru plantă, el şi-a făcut treaba când planta era mai mică.

A doua legare se face sub prima inflorescenţă, astfel ca să susţină fructele, pătlăgelele, când vor fi mari şi grele. Se ia un fir tot aşa de lung,dar nu elastic (ghem de rafie din comerţ) şi se introduce pe sub frunza de la care pleacă şi floarea, adică ciorchinele de flori.Se leagă o singură dată tulpina roşiei, tot aşa larg, ca să aibă loc să se îngroaşe tulpina şi apoi se dă de două ori pe după arac, astfel ca firul să fie strâns pe arac, şi se face nod. Această legatură este foarte importantă pentru susţinerea pătlăgelelor.

 

Se vede cum a fost copilită planta chiar deasupra legăturii,dar mai demult.

 

Firul se strânge când se usucă pe lângă arac.E bine să găsim un nod sau o deformare a aracului şi deasupra să se facă legătura ,pentru a nu aluneca firul când se fac roşiile mari.

  • Copilitul, ruperea lăstarilor crescuÅ£i sub frunzele principale, se face imediat ce aceÅŸtia apar, pentru o bună dezvoltare a fructelor. Se pot lăsa 1-2 lăstari la tufă, din cei care apar în preajma primului ciorchine de fructe, pentru creÅŸterea producÅ£iei.
  • Udarea se face la 6-7 zile, funcÅ£ie de gradul de uscare al pământului. Primăvara ÅŸi la începutul verii, roÅŸiile se udă dimineaÅ£a, pentru ca pământul să se încălzească în timpul zilei, iar plantele să nu sufere de răceala din timpul nopÅ£ii. Vara, udarea se face seara ÅŸi noaptea, când solul s-a mai răcorit. La udare trebuie urmărit ca apa să ajungă la rădăcini ÅŸi nu direct pe plantă, iar apa folosită să nu fie rece, ci trebuie lăsată la soare pentru a se încălzi un pic.

  • ÃŽngrăşarea pământului se face o dată la 10-15 zile de la plantarea răsadurilor, apoi la 2 săptămâni. ÃŽn acest scop e indicat să se folosească îngrăşăminte naturale, precum gunoiul animal (1 găleată gunoi se subÅ£iază cu 5 găleÅ£i apă), 10-15 litri la 1 mp, sau mraniţă, care se împrăştie printre plante ÅŸi se îngroapă prin prăşit în sol.

  • Cârnitul este o lucrare foarte indicată, atât pentru culturile timpurii cât ÅŸi pentru cele târzii. Constă în retezarea vârfului plantei la 2-3 frunze deasupra ultimului ciorchine de fructe. La tomatele timpurii se lasă 4-5 ciorchini de fructe, iar la cele târzii 6-8 ciorchini. Prin această lucrare se grăbeÅŸte coacerea fructelor în cazul roÅŸiilor timpurii, se asigură fructe mari ÅŸi cărnoase la cultura de vara, iar la cea târzie se accelerează coacerea înainte de căderea brumei.

Recoltarea tomatelor se face pe măsura coacerii lor, în mai multe rânduri.

 Bolile la roşii

  • Mana se manifestă în perioadele ploioase prin apariÅ£ia unor pete apoase pe frunze ÅŸi a unor pete brune pe fruct. Aceste pete se măresc, cu timpul acoperind tot fructul. Pe timp umed, atacul se dezvoltă foarte repede, putând cuprinde toate roÅŸiile, mai ales dacă plantele nu sunt ridicate de la sol prin susÅ£inere pe araci sau spalieri.

Combatere:
Răsadurile trebuie obţinute numai din seminţe sănătoase, tratate. Sămânţa folosită se dezinfectează înainte de răsădire prin scufundare în
apa încălzită la 45-50 gr C timp de 10 minute.

Tratamente preventive: Turdacupral 0,5%, Dithane 0,5%, zeamă bordeleză 0,75-1%, Ridomil 0,25% .

Zeama bordeleză este o substanţă de combatere a bolilor care se prepară foarte uşor în gospodărie astfel: pentru o concentraţie uzuală de 0,75-1%, la 100 litri apă se foloseşte 1 kg piatră vânătă (sulfat de cupru), care se neutralizează cu var nestins în proporţie de 2:1 (0,5 kg), sau var stins (pastă) în raport de 1:1 sau 1:2; piatra vânătă se dizolvă în apă caldă cu o zi înainte; soluţiile de piatră vânătă şi de var se prepară separat; după dizolvare, soluţiile se amestecă şi se adaugă apă până la 100 litri soluţie. Este important ca zeama bordeleză să aibă o reacţie neutră sau slab alcalină, verificând cu hârtia de turnesol care trebuie să se albăstrească. Dacă nu se întâmplă acest lucru, se mai adaugă lapte de var. Prepararea trebuie făcută numai în vase de lemn sau smălţuite, şi nu în vase de metal. Soluţia nu trebuie păstrată prea mult timp, cel mult de la o zi la alta.

  • Ofilirea bacteriană (cancerul bacterian)

Boala se manifestă prin răsucirea frunzelor, care se veştejesc şi sunt orientate în jos. Pe fruct se observă pete albicioase cu un punct brun-negricios în mijloc.
Combatere: se face prin smulgerea şi arderea plantelor bolnave şi distrugerea prin ardere a tuturor resturilor de plante rămase după recoltare. Seminţele folosite se tratează cu acid acetic 0,8% timp de 24 ore sau soluţie de Ortocid 0,2% timp de 30 minute. Cultura se stropeşte cu zeamă bordeleză 0,75-1%, Turdacupral 0,5% sau Dithane 0,5%.

  • Putregaiul cenuÅŸiu formează pe fructe un puf cenuÅŸiu prăfos în locurile cu leziuni.

Combaterea se face având grijă ca lucrările de întreţinere a culturii (plivit, cârnit) să nu se facă dimineaţa, când plantele sunt ude; se stropeşte cu Captadin 0,3%, Rovral 0,2% .

  • Alternarioza se manifestă sub forma unor pete brun-negricioase, situate concentric pe frunze ÅŸi adâncite pe fructe.

Combatere: stropiri pe frunze cu Captadin 0,3%, Mycodifol 0,2%, Dithane 0,2%.

  • Septorioza (pătarea albă a frunzelor)

Pe frunze apar pete circulare de 1-4 mm. La început petele sunt brune, apoi capătă o culoare alb-cenuşie, înconjurată pe margini de o dungă brun întunecată, în dreptul petelor observându-se puncte negre.

Atacul începe pe frunzele de la bază. În condiţii de umiditate ridicată (mai ales în solar), petele sunt foarte numeroase, putând determina uscarea parţială sau totală a frunzelor.
Combaterea se face prin aplicarea a 2-3 stropiri la interval de 7-10 zile cu: Captadin 0,3%, Zineb 0,5%, Turdacupral 0,5%, zeamă bordeleză 0,75-1%, Dithane 0,4%. Primul stropit se va aplica imediat după apariţia primelor pete. După recoltare se vor strânge şi se vor arde toate resturile.

  • Băşicarea fructelor atacă tulpinile, frunzele ÅŸi fructele. Pe fructe apar pete de 5-8 mm, negre, rugoase, mai numeroase lângă codiÅ£a fructului. Cu timpul se formează răni adâncite.

Combatere: zeamă bordeleză 0,75%, Turdacupral 0,5%.

Leave a Reply

You must be logged in to post a comment.