Bine ai venit, visitor! [ Inregistrare | Autentificarerss

Legume

Introducere

Cultura legumelor a constituit una dintre primele activităţi practice ale omului. Însă, o dată cu apariţia societăţii, s-au dezvoltat continuu cunoştinţele şi metodele de cultivare a plantelor legumicole, acest ritm devenind deosebit de rapid în epoca modernă, ceea ce a dus la consolidarea legumiculturii ca o ştiinţă de sine stătătoare, desprinzându-se astfel de fitotehnie, din care făcea parte.

Legumicultura poate fi definită ca: ştiinţa care se ocupă cu studierea plantelor legumicole sub aspectul particularităţilor biologice, al relaţiilor bio- şi ecosistemice ale acestora pe baza cărora se stabilesc cele mai adecvate tehnologii de cultură în scopul obţinerii unor producţii ridicate din punct de vedere cantitativ şi calitativ, eşalonate în tot timpul anului, în condiţii de eficienţă economică ridicată.

Legumicultura are două părţi distincte: 

  • partea generală, care tratează importanÅ£a alimentară ÅŸi economică, bazele biologice ale legumiculturii, ecologia plantelor legumicole, înmulÅ£irea acestora, construcÅ£ii specifice pentru legumicultură, bazele tehnologice de cultură a plantelor legumicole, producerea seminÅ£elor etc.


partea specială, care se referă la tehnologia de cultură a fiecărei specii legumicole în câmp, adăposturi din mase plastice, sere şi răsadniţe.

Legumă este un termen culinar generic care desemnează orice parte a unei plante consumată uzual de oameni ca hrană, fiind o plantă cultivată sau necultivată care este cunoscută şi apreciată de cultura populației locale, dar nu face parte dintr-una din următoarele categorii culinare: cereale, fructe, ierburi sau mirodenii. Aceste plante fiind apreciate datorită conținutului lor în substanțe nutritive ca: hidrocarbonate, proteine, grăsimi vegetale, vitamine, substanțe minerale, uleiuri eterice, acestea din urmă având rol important în digestie.

Legumele pot fi clasificate după o serie de criterii:

  • Legume de câmp care se cultivă pe ogor sub cerul liber;

  • Legume de seră;

  • Legume după partea folosită ca rădăcina, frunzele, sau alte părÈ›i ale plantei;

  • Legume după familia din care face planta.

Caractere ce o diferențiază de fructe

  • Un criteriu care este în general valabil la legume spre deosebire de fructe este faptul că legumele în general se fierb înainte de consum, cu toate că azi È™i legumele încep să fie consumate în stare crudă.

  • Un alt caracter diferenÈ›ial este faptul că în cazul legumelor planta întreagă sau anumite părÈ›i ale plantei sunt consumate, pe când la fructe numai fructul plantei.

Subîmpărțirea legumelor

Astfel, avem legume cu frunze (de exemplu salata), rădăcinoase (morcovul), lujeri (ceapa), legume cu inflorescență (conopida) și fructe botanice cum ar fi fasolea verde, castraveții, dovlecii, roșiile, etc. precum și semințele imature ale unor plante cum ar fi mazăreași fasolea, sau plante care se folosesc numai la îmbunătățirea gustului ca pătrunjel, mărar, leuștean.

Lucrări pregătitoare în cultura legumelor

Pregătirea culturii de legume

Pregătirea culturii de legume este o etapă foarte importantă pentru obţinerea unor producţii bogate şi de calitate. Pregătirea trebuie să se facă ţinând cont de următorii factori:

      • Pregătirea terenului pentru cultură

  • Solul să fie bogat în substanÅ£e hrănitoare, cu apă freatică la cel puÅ£in 1 m de la suprafaţă ÅŸi ferit de inundaÅ£ii.

  • Terenul să se găsească în apropierea unei surse de apă pentru udat.

  • Locul să fie drept sau uÅŸor înclinat spre sud pentru a iriga mai uÅŸor.

  • Terenul ales să fie însorit, ferit de vânturi sau furtuni puternice (mărginit de o lizieră de copaci).

  • Este de preferat ca terenul să fie uÅŸor accesibil (drumuri, ÅŸosele), pentru a uÅŸura transportul.

Terenul se ară din toamnă la 25-30 cm adâncime. Primavara, după ce s-a uscat, terenul se lucrează cu grapa pentru a nu forma crustă. Într-o parte a grădinii se rezervă un loc pentru culturile care rămân pe loc mai mulţi ani. Amenajarea terenului constă în executarea canalelor (şanţurilor ) de irigare. La împărţirea terenului pe parcele se va ţine cont de modul de udare al legumelor de pe parcelele respective, precum şi de cerinţele legumelor (lumină, adăpost, etc.).
Pentru culturile timpurii se pot face straturi înaltate sau coborâte de 10-20 cm şi 1-1,3 m lăţime, despărţite de poteci late de 30 cm. Este recomandat să nu se cultive aceeaşi plantă 2 ani la rând pe acelaşi loc, deoarece producţia din anul următor va fi mai mică şi mai slabă calitativ, mai ales datorită înmulţirii de
boli şi dăunători, specifici culturii respective. De reţinut că o legumă se cultivă din nou pe aceeaşi parcelă după 2-4 ani.

Foarte mare importanţă are fertilizarea terenului din toamnă (fertilizare de bază), prin care se asigură nevoia de hrană pentru următoarele 2-3 culturi.
Îngrăşarea terenului se face odată cu arătura de toamnă, împrăştiind îngrăşământul cât mai uniform.

      • Pregătirea seminÅ£elor

Pentru obţinerea unor producţii legumicole mari şi de calitate este bine să se folosească seminşe care îndeplinesc anumite condiţii, şi anume:

  • Soiul legumei să fie indicat pentru zona ÅŸi solul specifice terenului ales.

  • Perioada de vegetaÅ£ie a culturii (soiuri timpurii, de vară, târzii, etc.).

  • Calitatea germinativă a seminÅ£elor ÅŸi vechimea lor.

Este bine ca seminţele să se procure de la producători autorizaţi sau magazine speciale. De mare importanţă este şi tratarea seminţelor împotriva bolilor şi dăunătorilor. Seminţele procurate de la producători sunt deja tratate în acest sens.

Fertilizarea terenului

Îngrăşămintele

Fertilizarea terenului este bine să se facă folosind numai îngrăşăminte organice, deoarece este mai sănătos şi pentru Dvs., cât şi pentru clienţii amatori de legume proaspete, care vor aprecia acest lucru.

Solul bogat în substanţe hrănitoare va da o recoltă mai mare, iar legumele vor fi mai gustoase şi mai bune calitativ. De aceea grădina (terenul) de legume trebuie fertilizată în fiecare an.

Cel mai bun îngrăşământ este gunoiul de grajd putrezit, care se aplică de regulă toamna, la pregătirea terenului. În funcţie de posibilităţi, gunoiul se dă în primul rând la culturile de castraveţi, vinete, varză, conopidă, tomate, ardei, cartofi, dovlecei.
Un alt îngrăşământ organic este
mraniţa , care se obţine în amestec din gunoi de grajd foarte bine putrezit (2-3 ani) şi resturi vegetale descompuse.
Aceasta se foloseşte în cantităţi mai mici, aplicându-se în special la cuiburile vegetale, la plantare, însămânţare sau la îngrăşarea suplimentară.

Compostul se prepară destul de uşor, din resturi vegetale, paie, frunze uscate, buruieni smulse la plivit, cenuşă, resturi alimentare. Toate acestea se aşază în grămadă într-un loc mai izolat. Coama grămezii va forma o scobitură pentru ca apa de ploaie să se strângă şi să pătrundă în interior. În lipsa ploilor gramada se va uda periodic cu apă sau cu urină de la animale. Odată la 3 luni, gramada de compost se întoarce şi se mută alături, straturile de sus aşezându-se la bază, iar cele de jos la coamă. După 2-3 ani se va obţine un îngrăşământ foarte valoros din punct de vedere nutritiv, care se foloseşte la fel ca mraniţa. Amănunte despre folosirea îngrăşămintelor pentru fiecare tip de legumă în parte sunt prezentate în paginile referitoare la aceste legume.

Obţinerea răsadurilor de legume

Legumele ce se cultivă mai frecvent prin răsaduri sunt roşiile, vinetele şi ardeii, care au cerinţe mai mari în ce priveşte căldura şi necesită o perioadă mai mare de vegetaţie până la recoltare.

Prin răsaduri se cultivă şi plante mai puţin pretenţioase, ca varza, conopida, gulia, în scopul de a obţine producţii timpurii, de asemenea şi prazul, ceapa de apă, ţelina, castraveţii, şi dovleceii, tot în acelaşi scop.

Realizarea răsadniÅ£elor presupune următoarele materiale: gunoi de grajd proaspăt, nefermentat; pământ de răsadniţă (de „Å£elină”); tocuri de lemn; geamuri; rogojini.
Gunoiul de grajd se foloseşte pentru încălzire (răsadniţă caldă). Cel mai bun este gunoiul proaspăt de cal, care intră repede în fermentaţie şi dă cantitatea cea mai mare de căldură. Se poate folosi şi gunoi proaspăt de vite, fiind indicat să se amestece cu gunoi de cal. Avantajele folosirii gunoiului de grajd sunt mai multe, printre care costul scăzut, nu necesită instalaţii speciale, iar după ce s-a folosit poate fi întrebuinţat la producerea de mraniţă sau ca îngrăşământ suplimentar.
Pământul de răsadniţă, sau de ţelină, cum mai este denumit, se pregăteşte încă din timpul verii, în felul următor:

– dintr-un loc înÅ£elenit (înierbat), pajiÅŸti, izlazuri, etc., se fac brazde groase de 10-12 cm ÅŸi lungi de 20-30 cm. Acestea se aÅŸază în grămezi, unele peste altele, cu iarbă la iarbă, într-un loc umbrit, udându-se din timp în timp pentru a putrezi mai uÅŸor. După putrezire rezultă pământul de Å£elină care se amestecă în anumite proporÅ£ii (vezi mai jos) cu mraniţă ÅŸi nisip.

În lipsa unui loc înţelenit se pot tăia brazde dintr-un câmp de lucernă sau trifoi. Nisipul se foloseşte pentru a face pământul de răsadniţă mai permeabil şi mai uşor.

Proporţii de amestec pentru diferite legume:

Cultura

Mraniţă %

Pământ de ţelină %

Nisip %

RoÅŸii

50

25

25

Ardei, vinete

40

50

10

Castraveţi

40

40

20

Varză, conopidă

50

25

25

Salată

25

75

  •  Tocul de răsadniţă

Există mai multe variante de răsadniţe (ex.: cu 2 pante, îngropate, etc.), însă cea mai simplă este cea cu toc pe care o voi prezenta în continuare.

Tocul este format dintr-o ramă de lemn de 25-30 cm înălţime, 4 m lungime şi 1,5 m lăţime, având prinsă din metru în metru câte o stinghie pentru sprijinirea foilor de geam, cu dimensiunea de 1 pe 1,5 m.

Rama se aşază pe un strat de gunoi de grajd amenajat pentru răsadniţă, mai lat decât tocul, şi gros de 40-70 cm. Geamurile au rol de menţinere a căldurii degajate.
ÃŽn
interiorul tocului se mai pune un strat de gunoi de grajd proaspăt, de cca 5 cm grosime, după care răsadniţa se acoperă cu foile de geam şi rogojini.
După câteva zile, dacă se constată începerea fermentării (apar picături de apă pe interiorul geamului), se aşază amestecul de pământ într-un strat de 12-15 cm. Pământul se greblează, după care se acoperă iar răsadniţa. Semănatul în răsadniţă se face când pământul s-a încălzit, lucru ce se constată prin apariţia buruienilor. Înainte de semănat, pământul se nivelează cu grebla, distrugând astfel şi buruienile.

 Semănatul în răsadniţă se poate face în rânduri sau prin împrăştiere cât mai uniformă. Peste seminţe se presară un strat de mraniţă gros de 1-2 cm. Se bătătoreşte uşor pământul şi se udă cu o stropitoare cu sită fină, cu apă călduţă.
Răsadurile se pot planta şi în lădiţe, în ghivece sau în paharele din plastic, în lipsa tocurilor de lemn. Pe fundul lădiţelor se fac câteva găurele prin care să se scurgă excesul de apă. Se aşază un strat de nisip de 1 cm grosime, după care se pune amestecul de pământ. Semănatul se face în rânduri, la 4-5 cm distanţă. Lădiţele se ţin într-o încăpere încălzită, iar după răsărire se aşază lângă geam, la lumină. Când răsadurile au atins perioada optimă, se plantează în grădină. Răsădirea în ghivece se aplică la legume care suportă greu transplantarea în grădină (ex. castraveţi, dovlecei), în aşa fel încât acestea să fie plantate în grădină cu pământul din ghivece, fără a fi afectate rădăcinile.Se folosesc ghivece mici de pământ ars cu diametrul de 6-8 cm sau paharele de plastic găurite la fund. Ghivecele se umplu cu pământ până la jumătate, apoi se seamănă câte 2 seminţe la ghiveci prin apăsare cu degetul, după care se udă cu apă călduţă şi se ţin la lumină şi căldură. La ghivece se mai pot produce răsaduri şi de la alte legume .

 

 

Răsădirea în lădiţe

 


Răsădirea în ghivece

 

10 sfaturi pentru răsadniţe

Una din plăcerile grădinăritului este creşterea plantelor din seminţe. Este uimitor cât potenţial de frumuseţe se concentrează în fiecare sămânţă mică. Cum această muncă nu este foarte uşoară, trebuie să urmăm o serie de paşi astfel ca seminţele pe care le plantăm să devină plante mature şi sănătoase.

1. Lucrurile importante de avut în vedere: Un aspect deseori uitat este necesitateanotării evenimentelor sau datelor importante. Fie că plantaţi câteva plante pentru propria dvs. grădină, fie că lucraţi la o scară mai mare, este de dorit să ţineţi un fel de condică adatelor importante. Acestea pot fi: data când au fost culese seminţele, data la care au germinat, numărul de seminţe încolţite din totalul disponibil şi data la care răsadul este gata pentru transplantare. La sfârşitul fiecărui an puteţi face o evaluare a producţiei proprii de plante, puteţi nota greşelile şi elementele pozitive, astfel ca în anul următor să oferiţi seminţelor un mediu mai bun de dezvoltare. De asemenea puteţi nota, dacă este cazul, de unde aţi cumpărat anumite seminţe, dacă au fost bune, preţul pachetului şi puteţi lipi chiar plicul respectiv.

2. PăstraÅ£i seminÅ£ele corespunzător, pentru a nu se degrada . SeminÅ£ele sunt fragile ÅŸi dacă nu sunt tratate cum trebuie, viabilitatea lor va scădea. ÃŽn timp ce unele seminÅ£e pot supravieÅ£ui sute de ani în condiÅ£ii prielnice, altele se degradează repede, chiar dacă sunt conservate în condiÅ£ii optime. Pentru a le menÅ£ine în starea de latenţă, seminÅ£ele trebuie Å£inute în locuri reci ÅŸi întunecoase, cu un grad de umiditate scăzut, cum ar fi frigiderul. Este recomandabil ca pe fiecare plic cu seminÅ£e să fie însemnate numele plantei, data la care au fost culese seminÅ£ele ÅŸi eventual sursa. Când vine momentul să puneÅ£i la încolÅ£it seminÅ£ele e bine mai întâi să faceÅ£i un mic test pentru a vedea care mai sunt bune ÅŸi care nu – puneÅ£i seminÅ£ele în apă, pentru câteva ore; cele bune se vor scufunda, pe când cele stricate, seci, vor pluti. Testul este bun în general pentru seminÅ£ele mai mari.

3. Folosiţi vase late, joase, pentru a evita îngrămădirea răsadurilor. Ghivecele sau vasele de plastic ,sunt de preferat ghivecele de teracotă când vine vorba de răsadniţe, pentru că ele reţin pentru mai mult timp umezeală. Folosirea unor vase largi, nu foarte adânci, previne îngrămădirea seminţelor şi menţinerea umezelii în jurul rădăcinilor tinere, firave. Plantele cărora nu le place să le fie deranjate rădăcinile e mai bine să fie cultivate de la început în ghivece mici, individuale. Ca vase în care pot fi puse la încolţit seminţele pot fi folosite şi paharele de plastic, cele de iaurt sau cutiile de margarină; nu uitaţi să le faceţi găuri prin care să se scurgă apa. Indiferent de vasele pe care le veţi folosi, acestea trebuie să fie foarte curate, să nu fie infectate cu nici un agent patogen. O metodă pentru a realiza acest lucru este să scufundaţi vasul timp de 15 minute într-o soluţie cu 10% înălbitor, după care să îl lăsaţi să se usuce.

4.Tasaţi seminţele în pământ. Cu o sită de bucătărie sau, mai simplu, cu mâna, împrăştiaţi în mod egal seminţele pe pământ. Seminţele mici şi cele care au nevoie de lumină directă pentru a germina nu trebuie acoperite cu pământ. Fie că acoperiţi vasul, fie că nu, seminţele trebuie puţin tasate, pentru a intra în contact cu suprafaţa umedă a pământului, ca să germineze. Pentru asta folosiţi o lingură sau fundul unui pahar.

5. Preveniţi bolile cu drenaj şi aerisire corectă .Infecţiile provocate de fungi (ciuperci) sunt cauzate de umezeală excesivă şi de proasta circulaţie a aerului, aşa că aveţi grijă la aceste două elemente.

6.Acoperiţi vasele pentru a păstra constant nivelul de umiditate. Seminţele sunt foarte sensibile la situaţiile extreme precum udarea din abundenţă sau lipsa apei. În pus, udarea directă distruge seminţele germinate. Dacă aşezaţi o folie de plastic peste răsadniţă veţi menţine la acelaşi nivel gradul de umiditate. Totuşi, vasul va trebui verificat zilnic. Dacă observaţi că este timpul să udaţi, atunci plasaţi vasul într-un bazin (sau o tavă mai mare de ghiveci) cu apă călduţă şi lăsaţi pământul să absoarbă câtă apă are nevoie. Dacă suprafaţa pământului este uscată, daţi la o parte folia de plastic şi stropiţi cu apă. Imediat ce seminţele au germinat, folia de plastic trebuie înlăturată de tot.

7. Å¢ineÅ£i seminÅ£ele la cald pentru a încuraja germinarea seminÅ£elor.Majoritatea seminÅ£elor au nevoie de temperature între 18-23 grade Celsius pentru a germina.Plasarea răsadniÅ£elor lângă o sursă de căldură sau într-o cameră care ,în general este mai cald, va fi o mutare benefică. ÃŽn plus, puteÅ£i folosi lămpi speciale – în acest caz (când folosiÅ£i surse alternative de căldură) verificaÅ£i des gradul de umezeală din vas, pentru că acesta va scădea mai repede decât în alte condiÅ£ii.

8.Rotiţi vasele cu seminţe .Plăntuţele au nevoie de multă lumină, ideal între 12-16 ore de lumină zilnic. În interior, aşezaţi răsadniţele în locuri însorite, la ferestre orientate spre sud şi rotiţi vasele în fiecare zi, câte un sfert, pentru ca plantele să nu se întoarcă după lumină şi să-şi formeze, astfel, tuplini deformate, lungi şi fragile.

9.„HrăniÅ£i” bine plantele .NutriÅ£ia corespunzătoare ÅŸi la perioade constante este importantă ÅŸi la plante, pentru că acestea vor creÅŸte mai puternice. Când embrionul din sămânţă se dezvoltă, el depinde de cantitatea de substanÅ£e hrănitoare stocate înăuntru. Pe măsură ce planta creÅŸte din pământ, acele depozite sunt deja pe terminate, aÅŸa că este nevoie de tratarea cu substanÅ£e fertilizatoare. Majoritatea amestecurilor de pământ speciale au mici cantităţi de astfel de substanÅ£e nutritive pentru a face tranziÅ£ia cât mai uÅŸoară ÅŸi pentru a nu lăsa rădăcinile să se usuce. TotuÅŸi, odată ce apar primele frunze adevărate, este timpul să începeÅ£i să udaÅ£i plăntuÅ£ele săptămânal cu o soluÅ£ie fertilizatoare preparată la jumatate din concentraÅ£ie.

10 .Obişnuiţi plantele cu lumina directă a soarelui .Înainte de a le planta afară, plantele trebuie mai întâi obişnuite cu lumina puternică a soarelui sau aclimatizate cu temperaturile fluctuante de afară. Cel mai bine este să faceţi această operaţie pe o perioadă de trei zile, plasându-le în bătaia directă a soarelui, dimineaţa, apoi mărind perioada de expunere în celelalte zile, până când devin destul de viguroase pentru a fi transplantate.

Calendarul grădinii de legume

FEBRUARIE

  • Se încearcă seminÅ£ele sănătoase punând câteva din ele să încolÅ£ească în muÅŸchi sau nisip umezit. – Livada doarme sub amorÅ£irea iernii; în zilele frumoase se pot curăţa pomii de frunzele uscate – în ele se ascund duÅŸmani din primăvară; tot în aceste zile se sapă pomii la rădăcină ÅŸi se pune gunoi, se acoperă cu pământ săpat, sau se adună zapadă la rădăcina lor.

  • ÅŸi pământul are viaÅ£a lui; din când în când nu strică să se pună pe el gunoi. Pe straturile de lângă casă se pune gunoi de păsări, cenuşă pentru îngrăşarea pământului.

MARTIE

  • Amenajarea straturilor din grădină, destinate semănăturii sau plantării legumelor timpurii în câmp.

  • Aplicarea îngrăşămintelor chimice (fertilizarea de completare) pentru culturile timpurii de legume.

  • Semănatul în câmp a mazării, rădăcinoaselor, ceapă ceaclama, spanac, salată, etc. Călirea răsadurilor de varză ÅŸi conopidă timpurie în vederea plantării în câmp.

  • Plantarea în câmp a verzei ÅŸi conopidei timpurii, a cepei prin arpagic ÅŸi a usturoiului de primăvară.

  • Plantatul în prima decadă a lunii în solarii sau tunele a verzei, conopidei ÅŸi gulioarelor cu producÅ£ie timpurie.

  • ÃŽn răsadniÅ£e se plantează în a doua jumătate a lunii castraveÅ£i, ardei gras, ardei iute, etc.

  • Aplicarea erbicidelor ppi ÅŸi preemergente pentru culturile bulboase, rădăcinoase, varză ÅŸi conopidă timpurie.

  • Repicarea răsadurilor de legume solano-fructoase (tomate, ardei, vinete) în cuburi nutritive sau ghivece cu amestec nutritiv, destinate culturilor timpurii în câmp.

  • Semănatul în răsadniÅ£e ÅŸi solarii încălzite biologic pentru producerea răsadurilor destinate culturilor de vară în câmp.

  • Pregătirea solariilor ÅŸi a terenului pentru cultura tomatelor, ardeiului ÅŸi vinetelor.

  • Aplicarea lucrărilor de îngrijire a răsadurilor (udatul, aerisirea, combaterea bolilor ÅŸi dăunătorilor).

  • Se continuă recoltatul legumelor verdeÅ£uri produse în sistem forÅ£at.

  • Revizuirea scheletului de susÅ£inere a solariilor ÅŸi acoperirea cu folie de polietilenă.

  • Administrarea îngrăşămintelor chimice ÅŸi încorporarea acestora prin mobilizarea solului la 18-20 cm.

  • Pregătirea amestecului de pământ pentru însămânÅ£area direct la ghiveci a castraveÅ£ilor pentru solarii.

  • Se efectuează lucrări de întreÅ£inere (palisat, copilit, cârnit, polenizare suplimentară, irigat, fertilizare fazială) la culturile de tomate, castraveÅ£i, ardei, vinete, fasole, etc.

  • Continuarea recoltării ÅŸi valorificării culturilor asociate ÅŸi intercalate.

APRILIE

  • Pregătirea terenului în vederea înfiinţării culturilor de vară.

  • Se continuă semănatul eÅŸalonat a legumelor verdeÅ£uri.

  • Semănatul în vederea producerii răsadurilor de Å£elină, ceapă de apă ÅŸi praz.

  • Se efectuează lucrări de îngrijire a răsadurilor.

  • ÃŽn prima decadă a acestei luni se plantează în solarii legumele solano-fructoase (tomate, ardei, vinete).

  • ÃŽn câmp se continuă plantarea cartofilor timpurii preîncolÅ£iÅ£i.

  • ÃŽn ultima decadă a lunii se plantează tomatele timpurii în câmp, se seamănă fasolea de grădină, castraveÅ£i, pepeni galbeni ÅŸi verzi, sfecla roÅŸie, dovlecei.

  • Se continuă efectuarea lucrărilor de îngrijire la culturile de varză ÅŸi conopidă timpurie, gulioare cât ÅŸi a legumelor verdeÅ£uri (praÅŸile, aplicarea suplimentară a îngrăşămintelor, combaterea bolilor ÅŸi dăunătorilor, etc.) din câmp.

  • Se recoltează eÅŸalonat legumele verdeÅ£uri (ceapă verde, usturoi verde, salata, spanac, etc.) ÅŸi ridichile de lună din câmp.

  • Se efectuează copilitul ÅŸi palisatul la tomate ÅŸi castraveÅ£i.

  • Tratamente fitosanitare la tomate, ardei, vinete, castraveÅ£i.

  • Se continuă lucrările de combatere a bolilor ÅŸi dăunătorilor din spaÅ£iile acoperite.

  • ÃŽn solarii se plantează ardei, vinete, castraveÅ£i, pepeni galbeni.

  • Se realizează stimularea fructificării la tomate.

  • ÃŽn sere se începe recoltarea la tomate, ardei gras, fasole ÅŸi se continuă la castraveÅ£i, salată, gulioare.

MAI

  • începe plantarea răsadurilor de legume. Vom planta răsadurile de ardei, roÅŸii, castraveÅ£i, varză, gulie, conopidă, broccoli, Å£elină, ceapă (din seminÅ£e), praz, vinete;

  • înainte de plantarea răsadurilor este necesar să faceÅ£i o erbicizare a solului cu următoarele substanÅ£e: Dithane 0,5%, Captan 5%, Merpan 0,5%. De asemenea, uneltele trebuie dezinfectate cu soluÅ£ie de Carbetox 0,4% sau sulfat de cupru 2-3%.

  • plantarea răsadurilor de varză timpurie, conopidă, broccoli ÅŸi castraveÅ£i se face numai pe pământ umed, la o temperatură de 7-10 grade Celsius; dacă nu a plouat, udaÅ£i terenul, operaÅ£iune care se repetă ÅŸi după plantare;

  • răsadurile vor avea roade după 50-60 de zile, timp în care trebuie să prăşiÅ£i de 2 ori ÅŸi să udaÅ£i din 10 în 10 zile. ControlaÅ£i mereu răsadurile pe măsură ce cresc ÅŸi nu ezitaÅ£i să folosiÅ£i insecticide dacă vor apărea paraziÅ£i: purici, fluturi, muÅŸte.

IUNIE

  • dacă nu ai reuÅŸit să termini plantarea răsadurilor de legume în luna mai, ai timp doar la începutul lunii iunie să plantezi răsadurile de roÅŸii, ardei ÅŸi vinete;

  • pe soluri fertilizate cu îngrăşământ organic plantează conopida, varza de toamnă, varza roÅŸie, varza de Bruxelles, gulia de toamnă ÅŸi broccoli;

  • foloseÅŸte culturile succesive pe parcele eliberate după ceapă verde, salată, spanac, mazăre ÅŸi gulioare.

  • ÃŽn vederea înfiinţării culturilor duble cureÅ£i terenul de resturile vegetale, sapi ÅŸi nivelezi pământul. PoÅ£i cultiva fasole, ridichi de toamnă, castraveÅ£i de toamnă;

  • este perioada pentru palisarea, copilirea ÅŸi cârnirea roÅŸiilor timpurii;

  • dacă ai viţă de vie, continuă legarea lăstarilor, copilitul ÅŸi cârnăţitul (îndepărtarea vârfurilor tuturor lăstarilor mai viguroÅŸi). Dacă ai timp suficient, aranjează frunzele viÅ£ei în aÅŸa fel încât ciorchinii să aibă mai multă lumină, mai mult soare. StropeÅŸte via contra manei, făinării ÅŸi putregaiului;

  • întinde castraveÅ£ii timpurii din seră pe sfoară. Dacă frunzele nu sunt ridicate pe sfoară, castraveÅ£ii nu vor avea lumină ÅŸi nu se vor coace;

  • continuă prăşitul. Plivitul, răritul ÅŸi irigarea zarzavaturilor ÅŸi combaterea bolilor ÅŸi dăunătorilor la legume.

IULIE

  • AtenÅ£ie! RoÅŸiile care încep să se măneze pot fi salvate prin ruperea regulată a frunzelor ÅŸi îndepărtarea fructelor stricate.

AUGUST

  • grăbeÅŸte strângerea cepei, dar înainte de depozitare păstreaz-o la soare câteva zile;

  • continuă recoltarea castraveÅ£ilor pentru murături;

  • strânge roÅŸiile pentru sucuri ÅŸi bulion, dar nu uita să continui copilitul ÅŸi cârnitul lor;

  • spre sfârÅŸitul lunii poÅ£i începe recoltarea cartofilor, după o prealabilă verificare dacă s-au maturat suficient;

  • fasolea uscată pentru consum se adună, se despoaie ÅŸi se mai păstrează la soare câteva zile înainte de depozitare;

  • pentru o producÅ£ie sporită de ardei vei continua fertilizarea cu azot ÅŸi potasiu;

  • se continuă recoltarea vinetelor, ardeilor, verzei de vară, pepenilor galbeni ÅŸi verzi;

  • în livezi începe adunarea merelor de vară (imediat după ce roua s-a uscat) ÅŸi se continuă recoltarea piersicilor ÅŸi a caiselor târzii;

  • încep să se coacă strugurii timpurii, dar atenÅ£ie, aceÅŸtia nu se recoltează decât dacă sunt complet copÅ£i, căci altfel sunt acri;

  • nu uita să semeni pe sol bine mărunÅ£it salată, pentru obÅ£inerea răsadului de plantat la începutul lunii octombrie;

  • dacă vrei să ai hrean cu rădăcină dreaptă ÅŸi groasă, îndepărtează rădăcinile laterale;

  • pe terenuri eliberate se poate semăna spanac, morcov ÅŸi pătrunjel, pentru producÅ£ia de primăvară.

SEPTEMBRIE

  • acum este momentul strângerii seminÅ£elor pentru primăvară. La tomate, se aleg fructele mari, specifice soiului, sănătoase, coapte bine. RoÅŸiile se zdrobesc bine, se pun în vase cu apă, unde se spală bine. După ce s-au spălat se îndepărtează de pe seminÅ£e resturile de pulpă ÅŸi se lasă apa să se liniÅŸtească. SeminÅ£ele bune se lasă la fund, în timp ce seminÅ£ele seci plutesc la suprafaţă. SeminÅ£ele bune se spală bine ÅŸi se pun la uscat, la soare. Când s-au uscat trebuie să aibă o culoare albicioasă-argintie. ÃŽn medie la 10 kg tomate se obÅ£in 30-50 g sămânţă( în funcÅ£ie de soi). La ardei, pentru extragerea seminÅ£elor se taie fructul în jurul codiÅ£ei, apoi se scot seminÅ£ele (codiÅ£a cu seminÅ£e se aÅŸează pe un ziar ÅŸi cu mâna se desprind seminÅ£ele). Acestea se spală în apă, se separă seminÅ£ele bune de cele seci prin punerea lor în apă ÅŸi decantarea apei. Se usucă la umbră, iar seminÅ£ele se răsfiră într-un strat subÅ£ire (1-2 cm). Din când în când se răscolesc cu mâna, pentru a se usca mai repede. Când sunt uscate au o culoare galben-aurie. Se păstrează până în primăvară în pungi de hârtie. Din 15 kg ardei se pot obÅ£ine în medie 100 g sămânţă. La vinete, când fructele au ajuns la maturitate, se zdrobesc, se toacă mărunt, apoi pulpa se pune într-un vas cu apă, unde se freacă bine cu mâinile pentru a separa seminÅ£ele de pulpă. SeminÅ£ele bune sunt grele ÅŸi se lasă la fundul apei, separate de cele seci, uÅŸoare, care rămân la suprafaţă. Cele bune se spală, se usucă la umbră ÅŸi apoi se pun în pungi de hârtie. La castraveÅ£i se aleg fructele mari, galbene, care au ajuns la maturitate. Se lasă la soare 6-7 zile, după care se extrag seminÅ£ele. Se taie longitudinal fructul ÅŸi cu o lingură se scot seminÅ£ele, se spală ÅŸi se lasă în apă. Apoi, după câteva ore acestea se desprind uÅŸor de mucilagiile care le înconjoară. SeminÅ£ele bune rămân la fundul vasului, se scurg, se usucă la soare în strat subÅ£ire de 1-2 cm, cât mai repede, pentru a nu se înnegri. La salată, seminÅ£ele ajung la maturitate la 25-30 de zile de la înflorire. Plantele se taie, se fac snop, se duc la umbră pentru uscare. După o săptămână snopii se scutură bine deasupra unui ziar, se vântură ÅŸi rămâne sămânÅ£a bună, care se păstrează în pungi de hârtie. La ceapă, seminÅ£ele se recoltează dimineaÅ£a, pe rouă, pentru a nu se scutura. Se taie cu tija întreagă, se fac snopi mici, se usucă la umbră, după care se scutură capsulele , să iasă seminÅ£ele , care sunt de culoare neagră. Se vântură seminÅ£ele ÅŸi se pun la uscat în strat subÅ£ire.

OCTOMBRIE

  • se scot cartofii de toamnă;

  • morcovii, pătrunjelul, păstârnacul se scot pe timp uscat, se zvântă, se curăţă de frunze ÅŸi se depozitează în pivniţă;

  • se recoltează ultimii ardei, care au devenit dulci ÅŸi cărnoÅŸi;

  • roÅŸiile necoapte se pot smulge din vrejuri cu tot ÅŸi se pun la adăpost ÅŸi întuneric, unde se coc;

  • se recoltează varza ÅŸi se pune la murat;

  • se recoltează vinetele, ardeii, guliile, morcovii, pătrunjelul, păstârnacul, Å£elina;

  • se recoltează gogonelele, care pot fi puse la murat sau pot fi depozitate în pivniţă sau în încăperi mai călduroase, unde cu timpul se înroÅŸesc ÅŸi se pot consuma ca roÅŸii coapte. Se vor depozita numai gogonelele sănătoase;

  • pivniÅ£a înainte de depozitare trebuie aerisită, curăţată ÅŸi dezinfectată;

  • se defriÅŸează terenul de resturile vegetale ÅŸi se pregăteÅŸte terenul în vederea fertilizării;

  • se sapă terenul, pe măsură ce s-au recoltat ultimele legume;

  • Nu uita! Pentru a avea legume proaspete primavara devreme, este timpul să le cultivăm – ceapa verde (de stufat), usturoiul verde, salata, spanacul, loboda, toate acestea rezistă bine la temperaturi joase: se plantează răsadul de salată pentru primăvară, cu 2-3 udări obligatoriu; se seamănă morcovii, pătrunjelul, mazărea, ceapa ÅŸi usturoiul pentru recoltele timpurii de anul viitor;

  • se recoltează merele, perele, gutuile, nucile, prunele;

  • se adună porumbul care este copt;

  • se mai pot aduna seminÅ£ele de ceapă ÅŸi lobodă;

  • pentru protejarea pomilor tineri de îngheÅ£ ÅŸi de rozătoare vom pune frunze moarte în jurul lor ÅŸi le vom acoperi tulpinile cu saci.

NOIEMBRIE

  • pe măsură ce gogoÅŸarii se coc, sunt culeÅŸi ÅŸi puÅŸi la borcan;

  • sfecla roÅŸie mai poate fi recoltată, curăţată de frunzele verzi ÅŸi depozitată în pivniţă;

  • se mai culege porumbul, se taie cocenii ÅŸi se pun pe foc;

  • zarzavaturile vor fi recoltate după 1 noiembrie, după căderea brumei;

  • varza se recoltează tot acum;

  • toamna se scurtează rădăcinile pomilor bătrâni pentru a le prelungi viaÅ£a. O lucrare care dă bune rezultate la pomii bătrâni cărora li s-au aplicat tăieri de regenerare este ÅŸi întinerirea rădăcinilor. Această lucrare se face fie în toamna premergătoare regenerării, fie primăvara, înainte de intrarea pomilor în vegetaÅ£ie, ÅŸi constă în săparea unui ÅŸant circular în dreptul proiecÅ£iei coroanei pe sol, adânc de 60-80 cm ÅŸi lat de 60 cm. Toate rădăcinile se taie cu fierăstrăul de pomi ÅŸi se scot. Apoi ÅŸantul se acoperă cu pământ amestecat cu îngrăşăminte. Pentru un pom se socotesc 150 kg gunoi de grajd bine putrezit, 3 kg superfosfat ÅŸi 1 kg sare potasică. ÅžanÅ£ul se umple pe trei sferturi, se toarnă 10 căldări de urină de grajd subÅ£iată cu apă (1 parte urină ÅŸi 3-4 părÅ£i apă). După udat ÅŸanÅ£ul se umple definitiv cu pământ. La pomii bătrâni se face o scurtare foarte puternică a ramurilor de schelet astfel încât jumătate din lungimea lor se taie. Trebuie însă să respectăm câteva reguli la tăierea de întinerire:

1) punctul din care se face scurtarea ramurilor trebuie să se afle deasupra unor ramuri lacome sau a unei ramuri laterale;

2) în locul unde se face tăierea, ramura nu trebuie să fie mai groasă de 8-10 cm. Pentru asigurarea unei încărcături normale de fructe pe pom, este bine să se facă şi rărirea ramurilor de rod, ştiut fiind că distanţa normală între ele este de 10-20 cm. Trebuie păstrate ramurile de rod cu poziţie laterală, acestea fiind considerate cele mai bune.

Îngrijirea răsadurilor

Până la răsărire, răsadniţa se ţine acoperită cu geam şi rogojini. Imediat ce plantele încep să apară, se înlătură rogojinile pentru pătrunderea luminii. Răsadniţa se va aerisi zilnic, chiar şi pe timp mai răcoros, ridicând brusc geamul şi lăsându-l imediat la loc. Pe măsură ce timpul se încălzeşte, aerisirea se va face tot mai des.
Dacă pământul din răsadniţă tinde să se usuce, se udă uşor cu apă călduţă. Nu trebuie să fie nici prea multă umezeală, deoarece răsadurile se alungesc prea mult, se îmbolnăvesc şi cad. Dacă se întâmplă acest lucru, se aeriseşte bine răsadniţa, iar plantele bolnave se smulg. Dacă apar coropişniţe, se îngroapă la 2-3 cm din loc în loc momeli.

Combaterea coropişniţelor prin momeli se face după următoarea reţetă: se fierb 15 minute 100 gr. boabe de grâu; după răcire se amestecă cu 5 gr. insecticid (Aldrin, Detox, Duplitox, Sintox, Sinoratox, etc.) şi 1 gr. untdelemn.

Călirea răsadurilor se face cu scopul ca acestea să se obişnuiască cu condiţiile climaterice mai aspre, la plantarea în câmp. Pentru aceasta, cu 10-15 zile înainte de plantare se ridică geamurile, la început numai ziua, apoi şi noaptea. Udatul în acest timp se reduce la minim sau se suprimă total. Plantarea răsadurilor se va face ţinând cont de perioadele specifice fiecărei legume, ţinând cont de caracteristicile culturii respective.

Cultivarea legumelor

Modurile de cultivare a legumelor

Legumele se cultivă prin următoarele metode:

Cultura în solar


Cultura legumelor în solarii şi sere

Câteva soiuri de legume ce se pot cultiva în solar cu rezultate foarte bune:

  • roÅŸii: MariÅ£a 15; MariÅ£a 25; Vidra 14; IÅŸalniÅ£a 50; Delicates; Vemone

  • ardei gras: Export; UriaÅŸ de California; De Dunărea; Solaris

  • vinete: Delicia; Bucurestene; Pana Corbului; Lidia; Narcisa

După ce s-a încălzit pământul în solar (10-15 zile de la montare şi acoperire cu folie), se ierbicidează şi se modelează terenul în straturi ridicate pe rând, lăsând distanţele specifice fiecărei culturi între rânduri. Plantarea răsadurilor în solar se face între 20-25 martie la roşii, 5-15 aprilie la ardei, 1-15 aprilie la vinete.
Trebuie ca temperatura în sol la adâncimea de plantare să nu fie mai mică de 10-12 gr C. La plantare se folosesc răsaduri viguroase, sănătoase,
produse în ghivece sau cuiburi nutritive. Înainte de plantare, răsadurile se udă şi se tratează contra dăunătorilor.

  • Lucrări de întreÅ£inere în solar

    • După plantare, în locul plantelor care nu s-au prins, se plantează alte răsaduri din acelaÅŸi soi.

    • Se afânează solul prin praÅŸile, prima oară la 10-12 zile de la plantare, apoi la 2 săptămâni.

    • Legumele se irigă funcÅ£ie de cultură, de obicei între rânduri, aducând apa pe ÅŸanÅ£uri.

    • Fertilizarea se face uniform, în apropierea rândurilor, încorporând îngrăşământul în sol odată cu praÅŸilele.

    • De mare importanţă este dirijarea temperaturii ÅŸi umidităţii, realizată prin aerisirea solarului ÅŸi irigare corectă. Aerisirea se face prin deschiderea uÅŸilor din capete, sau prin ridicarea foliei la mijlocul solarului în zilele foarte călduroase. Dacă nu se respectă aceste condiÅ£ii, apar bolile la plante ÅŸi cultura poate fi periclitată. Combaterea bolilor se face prin măsuri de igienă a culturii (îndepărtarea plantelor bolnave) ÅŸi tratamente fito-sanitare.

  • Lucrări speciale:

La roÅŸii:

– susÅ£inerea plantelor pe sârme sau sfori cât mai din timp (20 zile de la plantare);

– copilitul (vezi îngrijirea roÅŸiilor);

– cârnitul plantei la 3-4 inflorescenÅ£e pentru culturile extratimpurii ÅŸi 8-10 inflorescenÅ£e pentru culturile prelungite;

– defolierea frunzelor de la bază, imediat după plantare, ÅŸi a celor îngălbenite.

La ardei:

– lucrări de formare a tufei, lăsând 3-4 ramificaÅ£ii; lăstarii de rod se lasă în exterior ÅŸi se ciupesc la 1-2 flori, iar lăstarii interiori ÅŸi cei sterili se suprimă;

– cârnitul vârfului lăstarilor la 2 frunze deasupra ultimului fruct;

– defolierea frunzelor bătrâne.

La vinete:

– ciupirea lăstarilor până la apariÅ£ia primelor flori; se lasă 1-3 copili care se cârnesc după 2-3 fructe; dacă apar mai multe flori la un loc se răresc, lăsând numai una;

– se defoliază frunzele de la bază ÅŸi cele care umbresc florile.

Tipuri de solarii

Culturile de legume timpurii şi extratimpurii se pot obţine în răsadniţă, în solarii de diferite tipuri şi în sere-solar. Ne vom ocupa în mod deosebit de obţinerea legumelor în solarii, care sunt mai uşor de amenajat şi necesită mai puţine investiţii.

Solariile sunt construcţii simple, acoperite cu folie de polietilenă de 0,1-0,2 mm grosime şi în care se plantează legume sau se produc răsaduri, primavara foarte devreme, în vederea obţinerii de producţii extratimpurii (trufandale).
Ele se montează cu minim 10-15 zile înainte de data plantării, pentru ca pământul să se încălzească.

Solarul simplu de tip tunel este uÅŸor de realizat.

Pentru construirea acestui solar se folosesc tije de plastic flexibile sau de fier-beton de Ø 6, lungi de 1,6-1,8 m. Tijele se aşază arcuit la distanţa de 1-1,5 m între ele, înfigând cele 2 capete în pământ, constituind astfel scheletul solarului.
Deschiderea arcului va fi de 70 cm, iar înălţimea de 40-50 cm. Pe schelet se fixează folia lată de 1,5 m aşa fel încât să treacă cu 15 cm peste marginile tunelului, pentru ca folia să fie fixată prin aşezarea unor brazde de pământ peste margini. La cele 2 capete ale tunelului folia se prinde în mănunchi de câte 1 ţăruş-ancoră.
Într-un astfel de solar se pot planta 2-3 rânduri de răsaduri de talie mică: salată, varză, conopidă, etc. După ce timpul s-a încălzit, solarul se desfiinţeaza, iar cultura rămâne în câmp deschis.

Orientarea tunelului trebuie făcută astfel încât vânturile puternice să bată în lungul acestuia.

Un alt tip de solar este solarul înalt de tip tunel.

Acesta are scheletul de fier-beton de Ø 14-18, cu deschiderea la bază de 5-7 m. Tijele din fier sunt sudate între ele cu bare de fier, iar de o parte şi de alta a coamei se întind câte 3 rânduri de sârmă galvanizată pentru susţinerea foliei. Fiecare picior al arcadei se introduce într-un locaş din ţeava fixată în beton, pentru o mai bună stabilitate. Folia de polietilenă de 0,2 mm trebuie să depăşească marginile solarului pentru ancorare sau acoperire cu pământ pe margini. După ce s-a acoperit solarul cu folie, peste acesta se întinde prin încrucişare sârmă de 3 mm care se fixează cât mai bine şi mai strâns pentru a împiedica ruperea foliei de către vânt.

Dacă există posibilitatea, acest tip de solar poate fi prevăzut în interior cu ţevi pentru încălzire (sere-solar).

Solarii joase duble

Acest tip de solar se confecţionează frecvent dintr-un schelet de lemn sau fier-beton. Pentru acoperire se folosesc două folii de polietilenă late de 1,4 m, lipite între ele pe latura lungă

Solarii înalte cu acoperiş în 2 pante

Se construiesc din lemn. Fixarea foliei se face prin şipci de lemn late de 2-3 cm care se prind de schelet cu cuie de tablă. Se pot alătura 2 sau mai multe asemenea solarii, în care se pot cultiva toate speciile de legume.

 Cultura legumelor în camp

Însămânţarea direct în câmp se face pentru obţinerea de producţii timpurii la legumele care suportă mai bine temperaturile mai scăzute, ca morcovul, pătrunjelul, mazărea, ceapa, salata, spanacul, etc. Unele seminţe (morcov, pătrunjel) răsar mai greu, la 20-25 zile.

Perioada de semănare la legumele de bază

Cultura

Distanţa între rânduri/cm

Distanţa pe rând/cm

Perioada de semănare

Morcov

20-40

7-8

1-15 III
25 V-25 VI

Pătrunjel

20-40

7-8

1 III-5 IV

Ridichi de lună

15-20

6-7

1 III-15 IV

Ridichi de vară

30-40

15-18

25 IV-30 V

Ridichi de iarnă

30-40

15-18

20 VI-10 VII

Sfeclă roşie

30-40

18-20

1-10 IV
25 V-5 VI

Ceapă de consum

30-40

7-8

10-30 IX
20 II-10 III

Ceapă de arpagic

30-40

7-8

25 III-15 IV

Ceapă verde

15-20

5-6

1-10 XI
20 II-20 III

Usturoi

30-40

5-6

1-10 XI
20 II-10 III

Spanac

20-25

1-15 VIII
20 II-10 III

Salată

20-25

15-20

20 II-10 III
1-20 VIII

Fasole păstăi

40-50

7-8

20 IV-10 V

Fasole uscată

40-50

7-8

25 VI-5 VII

Castraveţi

80

30-50

25 IV-10 V
20 VI-10 VII

Dovlecei

70-100

40-60

25 IV-10 V

Plantarea răsadurilor în câmp

Răsadurile trebuie să fie viguroase, sănătoase, cu frunze de culoare verde-închis şi cu rădăcini puternice. Perioada de plantare este în funcţie de specie.
La plantare, pământul se îndeasă bine în jurul rădăcinilor astfel încât să nu rămână goluri în care să pătrundă aerul uscat de afară.Dacă terenul nu a fost îngrăşat, e bine să se pună 300-400 gr mraniţă la cuib, amestecându-se cu pământul.
De mare importanţă este adâncimea de plantare; dacă e prea adânc, creşterea plantelor va fi încetinită de lipsa aerului, iar dacă plantarea se face prea la suprafaţă, răsadurile se vor usca. Udarea se face conform cerinţelor culturii respective.

ÃŽngrijirea culturilor de legume

Cultivarea legumelor presupune, pe lângă lucrările specifice fiecărei culturi, şi lucrări de prevenirea şi combaterea bolilor şi dăunătorilor. De acestea ne vom ocupa în continuare.

  • Bolile legumelor
  • Dăunătorii legumelor

 

 

 Bolile legumelor

    • Căderea răsadului este o boală care apare în răsadniţă, ÅŸi atacă răsadurile de roÅŸii, ardei, varză, conopidă. Se manifestă prin apariÅ£ia unor pete brune la baza tulpinii. Planta se ofileÅŸte, cade la pământ ÅŸi apoi putrezeÅŸte. Atacul se manifestă pe zone (vetre) care se pot mări ÅŸi în câteva zile toate răsadurile pot fi distruse.

    • Combatere: se smulg ÅŸi se ard răsadurile bolnave depistate din timp, iar locul rămas se prăfuieÅŸte cu sulf (50 gr la mp) sau se stropeÅŸte cu soluÅ£ie de sulfat de cupru 2,5% (2 litri soluÅ£ie la mp), ferind plantele sănătoase.

    • Prevenire: se stropeÅŸte patul germinativ din răsadniţă, după semănat, cu Captadin 0,3% sau Micodifol 0,2%. Pentru protejarea răsadului ÅŸi împotriva altor boli, se repetă tratamentul ÅŸi după răsărirea plantelor. Se pot folosi ÅŸi alte produse recomandate de magazinele de specialitate.

 

 Dăunătorii legumelor

  • CoropiÅŸniÅ£a roade rădăcinile plantelor sau retează tulpina de la suprafaţă.
  • Combatere: momeli toxice

  • Limax (melcul fără cochilie) atacă varza, morcovul, ardeii, vinetele, castraveÅ£ii, salata, etc.

Combatere: terenul infestat se prăfuieşte cu superfosfat praf, piatră vânătă pisată fin, praf de var nestins, 15 gr la mp.

  • GărgăriÅ£a cepei produce pagube prin larvele sale care sapă galerii în frunzele de ceapă.

Combatere: se strâng şi se ard resturile vegetale; la apariţia primelor gărgăriţe, primavara devreme, se stropeşte cultura cu Carbetox 0,1%, Sinoratox 0,15%, la care se adaugă ca adeziv aracet 0,2%.

  • MusculiÅ£a cepei atacă ceapa ÅŸi usturoiul, are 2-3 generaÅ£ii pe an; prima generaÅ£ie de larve atacă frunzele ÅŸi bulbii mai tineri, iar generaÅ£ia a doua ÅŸi a treia atacă bulbii, în care sapă galerii. Frunzele se îngălbenesc ÅŸi se usucă.

Combatere: se strâng şi se ard resturile vegetale; sămânţa şi arpagicul se tratează înainte; la apariţia primelor larve se stropeşte cultura cu Sinoratox 0,15% şi Carbetox 0,1%.

  • Molia ÅŸi musca morcovului ÅŸi a Å£elinei sunt dăunători ale căror larve sapă galerii în rădăcini ÅŸi frunze.

Combatere: strângerea şi arderea resturilor vegetale; tratamente la apariţia primelor larve cu Sinoratox 0,15%, Carbetox 0,1%, Basudin 0,08%.

  • GărgăriÅ£a verzei : larvele sapă galerii în tulpină ÅŸi frunze.

Combatere: lucrări repetate ale solului (arături, prăşit); la apariţia adulţilor, înainte de a depune ouă, se stropeşte cu Sinoratox 0,15%, Carbetox 0,15%, Diazinon 0,15%.

  • Buha verzei este periculoasă pentru culturile de varză; omida colorată în verde până la brun-cenuÅŸiu, poate atinge 4-5 cm lungime; face găuri în căpăţână ajungând până la cotor. Atacă ÅŸi conopida.

Combatere: înainte de formarea căpăţânii se tratează cultura cu Carbetox 0,4%, Sinoratox 0,15%, Decis 0,04%, 0,6-0,8 litri soluţie la mp. Cu 20 zile înainte de recoltare se stopează tratamentul.

  • Fluturele alb al verzei este de asemenea un dăunător periculos. Fluturii au corpul negru cu aripi albe cu pete negre, rotunde. Larvele (omizile) sunt galben-cenuÅŸii cu trei dungi galbene pe spate. Omizile rod frunzele de varză până la nervura principală. Dacă atacul este puternic ÅŸi nu se iau măsuri de combatere, cultura poate fi distrusă. Atacă ÅŸi conopida.

Combaterea se face la fel ca la buha verzei.

  • Gândacul de Colorado adult este de 8-12 mm lungime, de formă ovală, bombat pe spate; pe fiecare aripă are 5 dungi negre. Larvele roÅŸii-cărămizii se hrănesc cu frunzele de cartofi, vinete, roÅŸii, ardei. Dacă nu se iau măsuri de combatere tufele pot rămâne fără frunze.

Combatere: stropirea culturii la apariţia primelor insecte cu Decis 0,05%, Hostation 0,1%, 0,7-0,8 litri la mp. Pe suprafeţe mici insectele pot fi adunate cu mâna înainte de a depune ouă.