Bine ai venit, visitor! [ Inregistrare | Autentificarerss

Bacifere/Murele

Murele

Murul are aspect de tufă perenă. Locul de expunere este în plin soare şi pe sol uşor drenabil.

Există două tipuri de mure, respectiv semi – căţărătoare ÅŸi cu ramuri erecte (drepte).

 

Tufe de mure semi-căţărătoare, fără spini au ramuri care se întind pe pământ şi nu se pot susţine singure vertical, aşa că trebuie antrenate pe spaliere sau araci. Fructul se coace cam la o lună după cel de la speciile drepte. Acest tip de mure nu trebuie cultivat în zonele unde temperaturile pe timp de iarnă scad sub -17°C.

Tufe de mure cu ramuri drepte, tolerează temperaturi puţin sub -17°C fără ca tulpina să fie afectată serios.

Principalele soiuri

Silvan – Origine România; plantă foarte viguroasă, ramuri lungi, erecte, fără spini; fruct mediu, forma rotundă, epiderma neagră, foarte lucioasă; pulpa violet închis spre negru, gust plăcut, uÅŸor aromat; înflorire medie; maturare decada a III a iulie – decada I august; productivitate mare; rezistenţă foarte bună la ger ÅŸi la atacul principalelor boli ÅŸi dăunători.

Waldo – Origine România; plantă foarte viguroasă, ramuri lungi, erecte, fără spini; fructul mediu, forma rotundă, epiderma neagră, foarte lucioasă; pulpa violet închis spre negru, gust plăcut, uÅŸor aromat; înflorire medie; maturare decada a III a iulie -decada I august; productivitate mare; rezistenţă foarte bună la ger ÅŸi la atacul principalelor boli ÅŸi dăunători.

Smoothstem – Origine SUA; plantă semiviguroasă, ramuri lungi fără spini; fruct mediu – mare, forma conică – alungită, epiderma neagră, foarte lucioasă cu tentă violacee; pulpa violet închis, gust plăcut; înflorire medie; maturare decada a II a august – decada I septembrie; productivitate bună; rezistenţă foarte bună la ger ÅŸi la atacul principalelor boli ÅŸi dăunători.

Thorn Free – Origine SUA; plantă foarte viguroasă, ramuri lungi fără spini; fruct mare, forma conic alungită, epiderma neagră cu tentă violacee, foarte lucioasă; pulpa violet închis spre negru, gust plăcut, uÅŸor aromat; înflorire medie; maturare decada a II a august – decada I septembrie; productivitate mare; rezistenţă foarte bună la ger ÅŸi la atacul principalelor boli ÅŸi dăunători.

Shawnee este un soi cu creştere erectă omologat în Arkansas în 1985. Este o cultură cu înflorire de vigoare redusă. Fructele au în jur de 7,2 grame, de o excelentă savoare şi se consumă în stare proaspată.

Cheyenne este un soi de mur cu aceiaşi origine ca şi soiulShawnee şi care a fost omologat în 1974. Este un soi cu creştere erectă şi cu vigoare mijlocie. Fructele au greutatea cuprinsă între 6,2 şi 6,9 grame aproximativ.

Cherokee este originar din Arkansas şi omologat în 1974. Este un soi cu creştere erectă. Se recomandă pentru tipul de tehnologie mecanizată. Fructele sunt de mărime medie de aproximativ 5 grame slab acidulate. Este cel mai dulce dintre soiurilor cultivate.

Înainte de înfiinţarea plantaţiei de mur se seamănă un amestec de graminee perene pentru fân. Cultura va fi înfiinţată în perioda de conversie de 3 ani, pentru a îmbogăţi terenul în humus.De asemenea se trasează drumurilor principale şi se face parcelarea. La parcelare se ţine cont de orientarea rândurilor, care se face pe direcţia nord -sud.

În toamnă se va încorpora odată cu aratura adâncă şi 30 de tone/ha de îngrăşământ organic provenit de la o fermă ecologică de creşterea animalelor.

Murul se va planta primavara după ce pericolul îngheţului a trecut, deorece este sensibil la temperaturile scăzute.

Plantarea se face în gropi de 40/40/40 cm. DistanÅ£ele de plantare sunt de 2,5 – 3 m între rânduri ÅŸi de 1,5 – 2 m între plante pe rând, aceasta fiind diferită în funcÅ£ie de modul de execuÅ£ie al lucrărilor de întreÅ£inere a culturii (manual sau mecanizat) ÅŸi de sistemul de conducere a ramurilor.

Rădăcinile tufei trebuie menţinute în umezeală până se plantează, fie le plantaţi temporar în alt loc potrivit, fie le tineţi înfăşurate într-un manşon umed.

Coroana (care începe din punctul din care pornesc tulpinile şi rădăcinile) trebuie plasată la 3 cm sub nivelul solului. După plantare, bătătoriţi bine solul pentru a înlătura eventualele găuri de aer din jurul rădăcinilor. Imediat după plantare se udă bine.

O lucrare de întreţinere importantă este fertilizarea care se va face primavara devreme, când începe procesul de dezvoltare şi din nou vara, imediat după recoltarea fructelor. Pentru ca tufa de mure să fructifice târziu, aplicaţi fertilizatorul ecologic până cel târziu în iulie, pentru a evita creşterea forţată a lăstarilor târzii care vor fi afectaţi de frigul iernii. În primii doi ani, perioada în care rădăcinile se dezvoltă complet, împrăştiaţi fertilizator în jurul bazei tufei, pe o rază de 30 cm.

Tufa de mure are nevoie de umezeală abundentă pe perioada de dezvoltare şi coacere a fructelor. Dacă nu plouă suficient, trebuie să irigaţi. Cantitatea minimă de apă necesară unei tufe mature de mure este de 7-8 litri de apă pe zi, în perioada de dezvoltare a fructelor.

Acoperirea bazei plantei cu paie, talaş, resturi de lemne sau coceni de porumb ajută la controlul buruienilor şi la păstrarea umidităţii şi a substanţelor nutritive.

Tufele de mure trebuie săpate atent şi des, sau acoperite foarte bine cu paie pentru ca să nu fie năpădite de buruieni. Odată ce au apucat să crească, buruienile sunt dificil de controlat. Săpatul începe primavara, imediat ce pământul poate fi lucrat şi face de câte ori e nevoie pentru a preveni apariţia buruienilor. Evitaţi săparea foarte adâncă, pentru a nu rupe rădăcinile. Nu mai săpaţi pământul din jurul bazei cam cu o lună înainte de sosirea sezonului rece (mai ales a îngheţului).

Tufele de mure semi-căţărătoare trebuie antrenate şi legate pe spaliere. Tufele cu ramuri drepte nu au nevoie să fie legate dacă sunt tăiate vara astfel încât să nu depăşească 91-120 cm înălţime; ramurile lungi pot fi antrenate pe spaliere cu sârmă. Spalierul se construieşte din doi araci, înfipţi în pământ cu 6 metri distanţă între ei, între care se întinde sârma. Pentru tufele drepte e destul un singur fir de sârmă, prins la 70 cm de la nivelul solului. Pentru tufele semi-căţărătoare se folosesc două sârme prinse la 91 şi respectiv 150 cm de la sol.

La unele soiuri de mure cu ramuri drepte, Cherokee ÅŸiCheyennetrebuie tăiaÅ£i lăstarii noi care dau de la butuc. ÃŽn timpul perioadei de vegetaÅ£ie este de dorit ca lăstarii să nu aibă mai mult de 30 cm. Când lăstarii noi cresc mai mult de atât, trebuie să le tăiaÅ£i vârfurile – asta va forÅ£a ramificarea inferioară pe ramuri, lucru care va întări lemnul ÅŸi va face tufa să suporte mai uÅŸor greutatea fructelor. Pe timpul iernii, ramurile laterale se scurtează până la 30-35 cm de la pământ, iar iarna târziu se taie ramurile uscate.

Pentru mur ar fi ideal o alegere din vară (iulie) a lăstarilor pentru rodul anului viitor. Primavara cât mai timpuriu, se face analiza tufei şi în funcţie de vigoarea lăstarilor din anul precedent se măreşte sau se micşorează încărcătura. Astfel vor fi aleşi un număr mai mare sau mai mic de tulpini roditoare, respectiv 6-10 tulpini. Din lungime se reduc până la 1/3. Practic se elimină vârfurile necoapte sau degerate. Iar când se urmăreşte eşalonarea coacerii se taie la lungimi diferite. Imediat ce a fost cules şi ultimul fruct, vara, se taie toate ramurile bătrâne. Tot atunci este un moment bun de a înlătura şi lăstarii tineri care par fragili.

Tufele de mure semi-căţărătoare trebuie antrenate pe spalier şi legate cu sfoară moale. În general, în primul sezon recolta va fi mică. Dacă tufa nu se dezvoltă prea mult în această primă perioadă, tăiaţi ramurile până la 5-10 cm iarna târziu pentru a forţa apariţia unora mai viguroase.

Din cel de-al doilea an ÅŸi în cei care vor urma, lăstarii vor creÅŸte mai viguroÅŸi. Ei trebuie legaÅ£i pe spaliere când au 1,2 – 1,6 metri. Unii cultivatori preferă să aÅŸtepte până după ce au cules toate fructele ÅŸi tăiat ramurile bătrâne pentru a lega lăstarii noi. Tăiarea ramurilor bătrâne este o operaÅ£ie foarte importantă pentru prevenirea bolilor. După recoltare, înlăturaÅ£i ÅŸi ramurile fragile sau bolnave, lăsând numai 4-8 lăstari tineri; aceÅŸtia se leagă pe ÅŸpalier în formă de evantai, nu ca un buchet. Primavara se scurtează orice lăstar nou până la 30 de cm.

Solul se întreţine ca ogor negru iar la 2 ani se aplică 1 kg gunoi  / metru pătrat. Se fertilizează cu must de gunoi 3-4 l/plantă (1 parte must şi 4 părţi apă).
Protecţia fitosanitară se realizează prin selectarea unor soiuri reziste la boli şi dăunători şi arderea buruienilor. De asemenea se vor proteja animalele şi păsările folositoare amenajând locuri pentru cuibărit şi garduri naturale. Se vor aplica produse pe bază de plante, uleiuri vegetale aromatice şi anumite pesticide clasice pe bază de sulf sau cupru.

Recoltarea murelor cu ramuri drepte începe cam la 1-2 săptămâni după sezonul căpşunilor. Fructele tufelor semi-căţărătoare nu încep să se coacă decât de abia pe la mijlocul verii. Murele se culeg când sunt negre. Recoltarea fructelor se face la 3-4 zile, de aproximativ 7-8 ori. Se recoltează în cocoşuleţe de plastic de 0,25-0,50 kg, aşezate în lădiţe de tip olandez.

Pentru înmulţire, în septembrie, se allege o ramură viguroasă, se apleacă la pământ (fără să o rupeţi) şi se îngroapă o porţiune din ea în pământ, într-o gaură de aproximativ 15 cm ,se acoperă cu pământ şi se nivelează. Udaţi bine dacă mediul este foarte secetos. Lăstarul va prinde rădăcini în câteva luni şi poate fi scos pentru a fi plantat în locul final în primavara anului următor. Pentru asta, se taie lăstarul-mamă la aproximativ 30 cm de noua plantă şi dezgropaţi tufa tânără fără să-i fie deranjate prea mult rădăcinile. Murul este o plantă perenă cu o durată de exploatare de 10 -14 ani.

Leave a Reply

You must be logged in to post a comment.