Bine ai venit, visitor! [ Inregistrare | Autentificarerss

Bacifere/Coacazele

Coacăzele

 

Este un arbust originar din Tibet(Asia) şi extins în flora spontană şi cultivată din Europa de aproximativ 400 de ani. A fost plantat, mai întâi, în Olanda, Danemarca, Suedia şi nordul Germaniei, unde creşte spontan prin păduri, mai frecvent în zonele colinare, cu peste 600 mm precipitaţii anuale, având şi o mare rezistenţă la ger. În stare sălbatică, preferă zonele temperate mai umede şi răcoroase, ferite de vânturi puternice.

În jurul anului 1630, planta a fost dusă pe continentul american. În prezent, 98% din suprafaţa cultivată este concentrată în Europa, unde se produc anual 330.000 de tone fructe de coacăz, mai ales în Germania, Anglia. Norvegia şi Austria.

În România, cultura coacăzului a fost iniţiată pe la jumătatea secolului al XIX-lea, în primul rând în Transilvania. În prezent se cultivă pe suprafeţe mai mari în zonele submontane şi colinare din judeţele Argeş, Dâmboviţa, Vâlcea, Braşov, Mureş, Bistriţa-Năsăud, Maramureş şi Suceava. Se află în culturi intensive, dar apare şi sporadic în flora spontană prin păduri, poieni, zăvoaie, tufărişuri şi mlaştini din zonele mai reci şi mai umede ale Moldovei şi Transilvaniei.

În grădinile familiale se cultivă, cu succes, în spaţii însorite sau uşor umbrite, pe marginea aleilor, în apropierea gardurilor sau ca plantă intercalată printre pomii fructiferi existenţi.

Coacăzul aparţine familiei Saxifragaceae, cu 150 de specii, între care există genul botanic Ribes cu speciile: coacăz negru (Ribes nigrum), coacăz roşu (R. rubrum), coacăz de munte (R. alpinus), coacăz auriu (R. aureum), agriş (R. grossularia) etc.

Coacăzul negru este un arbust nespinos, înalt de 1-1,5 metri, puternic ramificat de la bază, cu tulpini viguroase. Sistemul radicular este relativ superficial, situat la adâncimi de numai 10-30 cm, ramificat doar pe suprafaţa proiecţiei coroanei.

Frunzele sunt împărţite în 3-5 lobi triunghiulari, cu margini dinţate, puţin păroase pe faţa inferioară şi garnisite cu numeroase glande punctiforme, galbene şi parfumate.

Florile sunt mici, galben-verzui la exterior şi roşii spre interior, grupate câte 5-10 în ciorchini, care atârnă în jos. Înflorirea are loc primăvara timpuriu, mai frecvent în lunile aprilie-mai şi durează 14-15 zile, începând de la baza ciorchinilor spre vârf. La circa 60 zile după fecundarea florilor are loc maturarea fructelor, cam în a doua decadă a lunii iulie.

Fructele sunt bace sferice, cu diametrul de 0,5-1 cm, având o culoare neagră, parfumate şi cu gust plăcut, aromatic şi puţin acrişor.

Cumpărarea materialului săditor

Dacă se optează pentru cumpărarea de puieţi din sere se vor  găsi plante cu 3-4, 5-7 sau 8-12 mlădiţe. Este recomandat  să cumpăraţi tufe cu dezvoltare mijlocie, pentru că în anul plantării oricum nu vor fi utilizate mai mult de 4-5 mlădiţe, pentru că dacă i-ar fi lăsate mai multe mlădiţe, creşterea puternică de noi lăstari nu ar mai fi sigură. Mai mult, pentru uşurarea tăierilor de întreţinere necesare în viitor, este înţelept ca ramurile principale să fie adăugate treptat, în cursul următorilor 2 ani.

Plantarea

Arbustul se plantează cu 5-10 cm mai adânc decât a stat în pământ până atunci. Se aleg apoi 4-5 dintre cele mai viguroase mlădiÅ£e care au între ele o distanţă suficientă, iar toate celelalte se taie până la nivelul solului. MlădiÅ£ele alese se scurtează la jumătate din lungime; dacă vreuna dintre mlădiÅ£e are o poziÅ£ie centrală, atunci aceasta se poate tăia cu 2-3 muguri mai sus decât celelalte având astfel rolul de lăstar central – asta pentru că ÅŸi la arbuÅŸti se poate organiza o coroană piramidală mică.

Tăierea de formare

La coacăz, fructele se dezvoltă în ciorchini lungi sau scurţi. Mlădiţele lungi, de 1 an sunt cele mai roditoare, din mugurii lor dezvoltându-se cei mai frumoşi ciorchini. Pe mlădiţele îmbătrânite se dezvoltă ciorchini cu boabe mici şi rare.

Tăierile de formare se fac timp de 3-4 ani şi au mai multe scopuri:

-         ramurile conducătoare trebuie să devină suficient de stabile prin tăierile anuale şi în acelaşi timp să producă suficiente ramificaţii laterale care, şi ele tăiate la rândul lor, să ducă la înmulţirea mlădiţelor roditoare;

-         tăierea reductivă ajută la formarea de lăstari noi din pământ, iar unii din aceştia pot fi folosiţi la completarea ramurilor conducătoare.

Există multe soiuri de coacăz, iar acestea se deosebesc între ele prin modul de creştere şi prin caracteristicile fructelor, iar atunci când efectuaţi tăierile trebuie să ţineţi seama de acest lucru.

Soiurile cu creÅŸtere medie ÅŸi care se ramifică puÅ£in, rodesc atât de abundent încât tufele se pot prăbuÅŸi sub greutatea fructelor – în acest caz sunt necesare tăieri reductive semnificative în fiecare an. Lăstarii de prelungire de pe ramurile conducătoare vor fi scurtaÅ£i cel puÅ£in până la jumătate din lungimea lor, în timp ce ramificaÅ£iile principale vor fi tăiate până la 3-4 muguri, iar cele secundare până la 2 sau 3. La soiurile cu creÅŸtere mai puternică lăstarii se taie la 1/3 – 1/2 din lungime.

La soiurile cu creştere puternică verticală este suficientă scurtarea doar cu 1/3 din lungime. La toate soiurile cu creşteri mai puternice ramurile laterale se taie până la aproximativ 6 muguri.

La fiecare tăiere trebuie să stabiliţi care va fi vlăstarul principal, care va sta în mijlocul celorlalte; lăstarii secundari vor fi tăiaţi mai mult. Anual trebuie crescute 1-2 ramuri principale care să completeze tufa. Vlăstarii de vârste diferite asigură recolte bogate de-a lungul anilor, atât din punct de vedere cantitativ, cât şi calitativ. Lăstarii de care nu mai e nevoie trebuie tăiaţi până la nivelul solului.

Tăierea de întreţinere

Această operaţie de îngrijire a tufei de coacăz se face în funcţie de cum rodeşte. Dacă recolta este slabă, sub 5 kg, ramurile trebuie lăsate mai lungi şi mai dese. După acest principiu, dacă tufa face atât de multe fructe încât nu se mai pot dezvolta lăstari noi, iar ciorchinii şi boabele sunt mici,e nevoie de o tăiere mai puternică.

Tăierile de întinerire

Se recomandă ca aproximativ din al 5-lea an de la plantare, la toate soiurile să fie tăiate de jos 1-2 tulpini principale sau să fie transferate pe un lăstar tânăr aflat mai înspre bază; la soiurile cu creÅŸtere mai slabă tăierile se fac mai devreme, din al 4-lea an. Pentru arbuÅŸtii care nu au fost tăiaÅ£i niciodată sau foarte rar, care sunt înalte ÅŸi cu ramurile apropiate, se recomandă o întinerire puternică – se lasă 4-5 tulpini iar din mlădiÅ£ele noi se vor alege 6-7 care se vor tăia la 1/3 din lungimea lor.

Mugurii de coacăz se recoltează primăvara

În scopuri medicinale se recoltează atât fructele, cât şi frunzele, imediat după coacerea deplină a fructelor, pentru a grăbi diferenţierea mugurilor de rod din anul următor. Primăvara devreme se pot recolta mugurii de coacăz, iar după prelucrarea fructelor mature se reţin seminţele.

Frunzele şi mugurii se usucă în strat subţire, la umbră, în încăperi bine aerisite. Întrucât arbustul nu are spini, fructele se pot recolta cu uşurinţă, atât manual, cât şi mecanizat. Un muncitor poate recolta manual 40-60 kg fructe pe zi. Un hectar de cultură intensivă asigură o producţie de 4-5 tone fructe .

După recoltare, fructele se pot păstra timp de 8-10 zile în încăperi răcoroase şi aprox. 30-35 zile în depozite frigorifere la 0C şi umiditate relativă a aerului de 90%. Pentru prepararea ceaiurilor, fructele se usucă imediat, întrucât pot putrezi uşor.

Leave a Reply

You must be logged in to post a comment.